Ziua in care am omorat Fashion-ul

Sunt matinala daca matinala inseamna ca dimineata sunt in stare sa ies din casa imbracata, spalata pe fata si dinti si cu un minim machiaj. Bucuroasa de companie, plina de viata sau orice altceva..te rog sa nu mai crezi in basme. Nu exista asa ceva pana in ora 10 si pana in cafea!

Ei bine azi de dimineata..este cu totul altaaaa poveste. Se face ca apa rece cu care m-am spalat de fata nu si-a facut efectul si mai mult adormita decat treaza am intrat in dressing. Ar fi trebuit sa stiu mai bine care sunt riscurile. M-am imbracat, m-am dat cu ruj pana sa ies din casa (doar nu iesim asa oricum) si dusa cu Dumnezeu am fost! Si cum mergeam eu asa agale prin cartier catre statia de bus, m-am vazut intr-un geam cu coada ochiului. Stiti momentul – atunci cand te vezi pret de cateva secunde si iti spui “Well hello sexy!” 🙂 Dar nu…soc si groaza! Am facut ochii mari si nu intelegeam ce dracului se petrece! De ce naiba am blugi subtirei (de vara) ROZ pe mine in conditiile in care afara e ger siiii paltonul meu fancy este GRENA cu insertii de piele neagra?! De ce? Daca aveam timp sa ma intorc acasa si sa rectific nelegiurea, o faceam, insa pierdeam maxi cu care ma duc la munca. Mi-a trebuit sa stau in Cosmopolis pe camp. Totul are un pret!

Vine maxi, ma asez pe un scaun si incerc sa pun geanta in asa fel in cat sa nu se vada atrocitatea. Si ma loveste! Nu, nu Iulia Albu, desi serios ca nu m-as fi opus deloc. Ma loveste faptul ca tot pe pilot automat mi-am pus ghetele astazi. Ghetele inalte ALBASTRE! Deci da..sunt incantatoare! Roz, grena, albastru toate pe o singura persoana. Nu sunt vreo fashionista impatimita, nu sunt la curent cu toate trendurile, dar consider ca in general ma imbrac ok. Dar astazi..OMFG astazi..am omorat fashion-ul..stilul..eleganta..they died and they did not go to heaven.

Pe tot drumul spre si de la metrou aproape ca am alergat. Spun aproape pentru ca eu nu alerg..niciodata (cu exceptia intamplarii de aici). Planul era sa ma asez la birou si orice ar fi, sa nu ma ridic pana plec acasa. Lucrez intr-o corporatie deci mai greu sa treci neobservat cand te intalnesti peste tot cu oameni..multi oameni. Dupa ce am facut misto de mine (chiar o meritam) am decis ca nu pot sa stau asa.

Lucrez langa Promenada asa ca am imprumutat geaca lui Poxi (nu puteam sa mai combin rozul cu grena inca o data) si tinta la Zara m-am dus. Aveam o misiune clara – buy pants! Am probat 7-8 perechi de pantaloni. Dumnezeule mare – nimic nu te face sa reconsideri ce si cum mananci ca o sesiune de cumparat blugi. In sfarsit, we had a winner. Imi pun din nou blugii subtiri roz (in timp ce o lacrima curgea pe obraz), ma duc sa-I platesc si apoi inapoi la cabina sa-I iau pe mine. Situatia nu suporta amanare. Incerc sa rup etichetele, nu resusesc, asa ca o intreb pe tipa de la cabina de proba daca are o foarfeca. Nu, nu are..doar la casa.. Asa ca ma duc imbracata cu blugii cei noi (plini de etichete) la casa. Era coada si in timp ce asteptam, mai zaresc o pereche de blugi. Ma duc inapoi in cabina si decid ca nu vreau ca blugii cei noi sa sufere de singuratate pana ajung acasa si ca au nevoie de un fratior 🙂 Imbrac iar prima pereche achizitionata, ma duc la casa, platesc si tai etichetele. Mission completed.

Concluzia? In dressing intri doar in cunostinta de cauza. Si ce se intampla in dressing, nu prea ramane in dressing 🙂

Am si o poza cu intreg outfit-ul buclucas, dar nu meritati sa fiti expusi la una ca asta. You’re welcome! 🙂

2 comments on “Ziua in care am omorat Fashion-ulAdd yours →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *