To Tinder or not to Tinder

Ca orice programator care se respecta ma simt obligata sa testez orice aplicatie care apare pe piata. Din acest motiv, am avut Pokemon Go pe telefon, timp de 2 saptamani – pure research and nothing more.Asa ca atunci cand Tinder a inceput sa faca furori in Bucuresti si deja ajunsese mainstream, am zis sa imi pun diploma de facultate la treaba si sa imi fac cont.

Stiam istoria aplicatiei si de aceea am ezitat de cateva ori pana m-am hotarat intr-o seara. M-au convins cativa cunoscuti care o foloseau mai mult pentru socializare si avusesera experinte chiar foarte dragute.

Asa ca dupa mai bine de doua ore in care am selectat cu grija informatiile pentru profil, ajung sa dau primul swipe spre stanga… si inca unul si inca unul si inca unul… cata lipsa de implicare!!!! oamenii astia nu cred ca au stat nici macar 5 minute sa isi faca profilul. Oare la ce rezultate se asteptau cu asemenea informatii minime? Dar sunt increzatoare si merg mai departe.

10000 de ore mai tarziu, dau cu entuziasm primul meu swipe spre dreapta: din informatiile lui de profil nu se intelege mare lucru. Dar poza de profil este super artsy fartsy si hotarasc sa incerc. Este match si incepem sa discutam. Pare ok, dar mi se pare ciudat sa vorbesc virtual cu un necunoscut. Asa ca ne vedem a doua zi la o cafea la piata romana.

Persoana din fata mea nu are prea multa treaba cu poza din profil, dar pot sa gasesc asemanari… daca inchid bine ochii si ma intorc cu spatele.

Aflu inca din primele minute ca este un barbat de 31 de ani, care a terminat facultatea de farmacie veterinara, dar a hotarat sa nu practice meseria. Asa ca de 6 -7 ani isi cauta drumul in viata pe spinarea parintilor. Intr-un fel inteleg… cei mai multi dintre noi cautam acel lucru care sa ne aduca satisfactie si implinire profesionala. Unii au norocul sa descopere mai repede, altii au nevoie de mai multe incercari.

Continua in stilul asta, vorbind numai despre el, pana cand ii suna telefonul. Raspunde fara nici o urma de scuza sau de ezitare. Eu comand pentru amandoi cate o limonada si ma uit stingherita in jur. Tot localul se uita spre masa noastra pentru ca tipul practic zbiara in telefon. Dupa ce termina conversatia imi spune ca trebuie sa plece de urgenta pana in Rahova. Zambesc si spun ok. Asta e… nu ma place. Si eu aveam un plan de exit in cazul in care parea un ciudat, dar voiam sa ii dau totusi o sansa. Si… ce dracu… in Rahova? Asta a fost prima zona din Bucuresti care i-a venit in cap?

Tipul continua, ca ii pare foarte rau ca trebuie sa faca asta si pentru ca nu vrea sa fie nesimtit ma roaga sa merg cu el, in Dacia lui papuc. Nu ar face una ca asta, dar este foarte important sa ajunga pana la un amic sa recupereze o suma foarte mare de bani. WHAT? Asta pare intriga unei stiri de la ora 5. Refuz, el nu vrea sa plece fara mine.

Dupa multe insistente ii promit ca ne vom intalni cu alta ocazie pentru a doua intalnire. Si ca sa il conving ca ma voi tine de cuvant, ma lasa pe mine sa achit nota. Planul lui este ca data urmatoare cand ne vom revedea, sa imi inapoieze banii. Nu cred ca trebuie sa mai precizez ca la nici 1 minut dupa ce a plecat i-am dat unmatch si nu ne-am mai vazut niciodata. Nu stiu daca omul chiar avea de recuperat niste bani… ce pot sa zic… este oarecum plauzibil… (NOT). Dar ceea ce stiu sigur este ca nu am vrut sa aflu adevarul.

Si asta a fost prima mea experienta cu online dating pe tinder. Dupa inca 10001 de intalniri, unele nereusite, altele foarte interesante am hotarat sa imi sterg contul. Curiozitatea mi-a fost satisfacuta pe deplin.

Guest blogger Madalina

 

2 comments on “To Tinder or not to TinderAdd yours →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *