Poti sa fugi, dar nu te poti ascunde

Imi plac copiii. Iubesc pozele alea dragute cu nou nascuti imbracati in animalute sau clipuletele de pe Youtube cu bebelusi care adorm in cele mai funny ipostaze. Deci ador copiii…in poze, la TV, in casele altor oameni. Imi place de ei de la departare, pe mute!


Nu ma intelege gresit, am un respect deosebit pentru mamici. Mi se par niste supereroine. Probabil ca de copilul meu o sa-mi placa :)) dar nu sunt genul ala de tipa care se lumineaza la fata cand vede bebeli.

Acum ca v-am facut un intro, sa ne intoarcem la ce vreau sa va povestesc. Intr-o seara eram in dormitor cand am inceput sa aud voci necunoscute. Nu, nu aud voci de obicei :)) Si daca as alege sa aud o voce, probabil ar fi this guy. Cobor prevazatoare treapta cu treapta sa ajung in sufragerie si sa vad cine imi invadeaza locuinta. Slava Domnului, nu e nimeni jos. Dupa cum va puteti imagina din ce cititi, sunt o persoana foarte sociabila si o gazda primitoare. :)))

In fine, nu era nimeni asa ca ma indrept spre frigider ca deh..ce face omul cand e plictisit? Mananca! Deschid usa frigiderului si contemplam variantele de cina: ardei, castraveti, Strongbow..Cand o voce de chimpmunk zice:
“Dar noi de ce nu putem sa intram inauntru?” Omfg, ma uit spre usa care da in curte si vad 2 bucati de nasuri lipite pe plasa de tantari si 2 perechi de ochi mici care se uita fix la mine. Acum..am invatat din filmele cu extraterestri ca trebuie sa eviti eye contact cu aliens (a se citi necunoscuti), dar mi-a fost imposibil. Cum naiba se face ca din toate plasele de tantari din complexul asta plin de parinti iubitori, acesti 2 copii erau lipiti de plasa MEA!

De obicei am o replica spirituala pentru orice, dar de data asta eram ca o caprioara in lumina farurilor. O caprioara muta. Ei bine, pustii m-au inchis. Nu gaseam niciun motiv bun pentru care sa nu poata intra in casa. Poate doar ca nu ii mai vasuzem in viata mea si mama m-a invatat sa nu vorbesc cu strainii. Am fost salvata de clopotel (Marius) care le-a spus ca trebuie sa-I aduca peste lui Batman (the cat) – asta e taxa de intrare.

Asa ca cei 2 invadatori au ramas cu Marius pe terasa. I-au povestit despre mama, tata, caine, ca s-au mutat in ziua aceea in cartier la 3 case de noi. Dupa care au inceput “de ce”-urile. De ce sta pisica in casa? De ce nu se joaca cu ei? De ce e iarba verde? De ce canta pasarile? De ce? De ce? De ce???

Eu ma intreb de ce nu puteau sa vorbeasca toate astea cu parintii lor, la EI pe terasa? De ce?! Vorbe mari de la persoana care s-a ascuns de fratii dinamita in spatele draperiei, asa-i? Intr-un moment de liniste (pustiul se dusese pana la el sa aduca un album cu action figures pe care trebuia sa I le arate lui Marius si sora lui facuse o ambuscada la casa de alaturi) am zbughit-o pe scari spre dormitor. Asta spune multe..eu nu zbughesc niciodata nicaieri :)). Am lasat in spatele meu santuri pline cu apa si crocodili si cateva bombe artizanale, chestii pe care le aveam la indemana.

Deci da..suntem inconjurati!! Sunt peste tot!

4 comments on “Poti sa fugi, dar nu te poti ascundeAdd yours →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *