O alta poveste din Vama

Da, da, stiu! Tot despre Vama vorbesc! Cu toate ca si acum tot o poveste cu happy end am de spus, nu este totusi in stilul clasic american. De ce spun asta? Ei bine, spoiler alert: the girl doesn’t get the guy, because the guy doesn’t exists.

Finalul de sezon la mare inseamna pentru mine weekend in vama. Asa ca eu si prietenii mei ne mobilizam si inca din iulie rezervam o intreaga pensiune pentru doua nopti. Toate bune si frumoase pana cand cu doua zile inainte de plecare aflam ca Tanti ne-a anulat rezervarea cu de la sine putere.

Dupa lungi cercetari (asa am aflat ca exista hotel in vama cu 560 de lei camera pe noapte) si telefoane destul de insistente catre afaceristii din Vama Veche gasim pe cineva care sa ne accepte asa multi si cu buget limitat. Noua Tanti ne pune totusi in garda ca e POSIBIL ca intr-una din camere sa nu existe usa la baie. P-asta nu am reusit sa o procesez cum trebuie. Adica vom ajunge acolo si vom da cu banul? Daca avem noroc primim usa daca nu, ghinion, ne da o lopata?

Plecam incarcati de voie buna, cu portbagajul plin cu alcool, dar increzatori ca acel “posibil” se va transforma in “You’ve been punked!” si Ashton o sa iasa dintr-un boschete.

Ei bine ajugem la cazare si totodata si in zona crepusculara: toate camerele aveau baie proprie, dar nu si usa, exista doar o perdeluta care acoperea aproape 3 sferturi din intrarea de la baie. 

Dar cu toate astea nu ne-am putut plange pentru ca pensiunea nu ducea lipsa de… animale de plus. De cate ori nu vi s-a intamplat sa va intoarceti dimineata de la Expirat, usor “prafuiti” si sa aveti nevoie de compania unui urs de plus? Mie… niciodata, dar recunosc sunt mai ciudata de felul meu. In schimb am nevoie de USA LA BAIE.

Pot spune fara urma de indoiala ca dupa aceste zile ma simt mult mai apropiata de prietenii mei si la anul sunt pregatita sa mergem cu cortul. Si cu lopata pe care tocmai am castigat-o.

Incercand sa vad partea buna a lucrurilor cum ca nu o sa se blocheze nimeni in baie – nu de alta, dar s-a mai intamplat – am plecat pe plaja incarcati cu un rucsac plin cu rom, jagermeister si vin.O combinatie neincercata pana acum, dar imi place sa ies din zona de comfort. Mai ales ca eram destul de ingrijorata din cauza unei fantome care nu imi dadea pace de cateva luni. (si nu, nu e Brumhilda). Era in permanenta intr-un coltisor al creierului meu si simteam ca isi va face din nou aparitia si nu ma va lasa sa ma distrez. Ma insotise tot drumul pana la mare si abia reusisem sa o bag la loc in cutiuta ei sa pot sa am si eu cateva ore de linistite.

Cum stiu ca este alergica la alcool, eram pregatita sa o bag in soc anafilactic. Dar stand la Expirat, inconjurata de prieteni, incet, incet am uitat de Bucuresti si de prezenta care ma bantuia. Am putut sa fiu eu si sa ma bucur de toate: de mare, de muzica, de libertatea pe care o am si de care stiu sa profit prea putin.

Pe masura ce rucsacul se golea si se apropia dimineata, iar grupul nostru se tot marea, eu ma regaseam milimetru cu milimetru.

Bineinteles ca am vazut rasaritul, tot la stuf si tot pe muzica lui Ravel, dar de data asta nu a fost nevoie de prezenta altcuiva ca sa ma simt ancorata in moment.  Am stat pana aproape de ora noua pe plaja, incalzindu-ma la soarele care parca se ridicase din mare special pentru mine. Dupa foarte mult timp nu mai eram bantuita nici de cantece in surdina in dimineti de Vama si nici de vreun gremlin dragalas, egoist si nesatul. Eram doar eu si eram libera, gata sa cuceresc tot mapamondul.

Cateva ore mai tarziu am simtit toata greutatea mapamondului si nu pe umeri, ci in creier. Incercand sa imi explic usoara mahmureala am pus totul pe seama batranetei. A fost nevoie sa ma uit pe poze – si in portofelul gol – ca sa realizez ca sunt la fel de tanara ca la 25 de ani. Cele 4 shoturi pe care credeam ca le-am baut toata seara, au fost de fapt doar cele date de un barman foarte dragut din partea lui. Probabil am ales sa sterg din memorie traseul de B52 de la Acolo si pana la Stuf.

Una peste alta a fost un weekend reusit, cu singuranta una dintre cele mai frumoase amintiri din vama. Dar partea cea buna este ca m-am intors singura in oras. Am lasat fantoma la mare sa se mai odihneasca, pentru ca m-a bantuit destul anul asta. Iar din toamna daca vrea sa se mai intoarca nu o mai primesc nici daca vrea sa plateasca chirie.

0 comments on “O alta poveste din VamaAdd yours →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *